Procedura cu privire la cererile de valoare redusă se distinge prin accesibilitate (presupunând utilizarea unor formulare tipizate care cuprind informații clare privind completarea fiecărei rubrici), simplitate (fiind de regulă o procedură scrisă, care numai în mod excepțional implică înfățișarea părților) și celeritate (etapele derulării procedurii în primă instanță fiind stabilite detaliat, în funcție de poziția procesuală a părților, cu specificarea termenelor și a sancțiunilor).
In plus, noua procedură prezintă și alte avantaje demne de luat în considerare,
precum taxa de timbru fixă și într-un cuantum mai redus decât în procedura de drept comun și caracterul executoriu de drept al hotărârii primei instanțe, independent de exercitarea apelului.
Date fiind premisele de ordin legislativ, revine practicii judiciare rolul de a dovedi în ce măsură noua procedură specială răspunde dezideratelor în vederea cărora a fost instituită: eficientizarea soluționării cererilor de valoare redusă și degrevarea rolului instanțelor de judecată.
Procedura cererii de valoare redusa este reglementată de Codul de procedură civilă prin art. 1025 și este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun. Ea se aplică pentru solutionarea cererilor al căror obiect are o valoare de până la 10.000 lei inclusiv.
Această procedură specială are un caracter facultativ, reclamantul putând alege această procedură sau cea de drept comun.
Conform art. 1025 din Codul de procedură civilă, valoarea obiectului cererii nu trebuie să depășească suma de 10.000 lei, cu excluderea dobânzilor și a altor venituri accesorii, precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin această procedură pot fi valorificate „orice drepturi evaluabile în bani cu o valoare de până la 10.000 lei la data sesizării instanței.”
Procedura nu se aplică cererilor în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici următoarelor cereri referitoare la:
-starea civilă sau capacitatea persoanelor;
-drepturi patrimoniale născute din raporturile de familie;
-moștenire;
-asigurări sociale;
-dreptul muncii;
-arbitraj;
-atingerile aduse drepturilor aferente personalității,
-insolventa
Competența materială aparține judecătoriei, conform art. 1027, din Codul de procedură civilă, iar competenta teritorială este cea de drept comun.
Dacă formularul de cerere nu a fost completat corect ori informațiile nu sunt suficient de clare, instanța va pune în vedere reclamantului să completeze/modifice formularul sau să furnizeze informațiile sau înscrisurile corespunzătoare. În situația în care reclamantul nu se conformează dispozițiilor instanței în termenul de 10 zile, cererea se va anula.
